Înscrie-te prin email la Anluminură

duminică, 1 iulie 2012

Dureros..., scandalos...

Pe la începutul anilor '90, prietenii lui Paul şi directoarea Şcolii Generale 13 au propus Ministerului Învăţământului ca şcoala în care Paul educase atâtea generaţii de elevi cât i-a permis soarta "nemiloasă" (eufemism dureros!) să primească numele său. I.S.J. şi-a dat, la rândul său, acordul şi cererea, împreună cu altele de aceeaşi natură, a fost înaintată spre aprobare iar aceasta a şi venit.
Vreme de trei, patru ani şcoala chiar s-a numit "Paul Grigore", aşa cum altele (destule numai în judeţul nostru!!) îşi poartă (cu mândrie!!) numele căpătate atunci pînă în zilele noastre. Cu sprijinul părinţilor foştilor elevi s-a făcut şi o nouă firmă, conform noii denumiri. Elevii încă ştiau cine este cel ce dă numele şcolii lor - le fusese dascăl! - şi se mândreau că, datorită personalităţii acestuia, şcoala se singularizează între cele din oraş, din  judeţ...  Noi, ceilalţi, vedeam în gest o reparaţie morală...
Numai că, după o vreme, în mod misterios, neştiut şi pe tăcute, a venit un ordin (de unde?!...) şi şcoala a revenit la denumirea anterioară, s-a dat placa jos, a fost remontată cealaltă... Copiii şi profesorii, vrând, nevrând, s-au reobişnuit cu nou-vechiul nume... Nimeni n-a dat vreo explicaţie clară, onestă, logică. Nici protestele n-au avut spor, pur şi simplu s-a acţionat după principiul "ordinul se execută, nu se discută!"
Poate cineva ar putea să-mi ofere vreo desluşire..., cea referitoare la încercarea de a stăvili apariţia a tot felul de titulaturi... dubioase pentru şcolile din draga noastră zonă geografică.., oferită unor naivi ca mine şi ca alţii, nu se susţine! Celelalte nume au rămas, "Paul Grigore" - nu!

Un comentariu: