O amintire

La una dintre întâlnirile cu scriitorii organizate de inimoasa doamnă profesoară Iustina Itu, Paul a rămas de poveste în urma unei interpelări adresate romancierului Augustin Buzura. Într-o sală înțesată de profesorime dornică să asculte confesiunile marelui prozator, Paul a sosit ceva mai târziu, orele îl împiedicaseră să fie punctual. Și-a căutat cu privirile (un fel de a spune...) un loc în sala CCD, pe vremea aceea situată undeva în coasta liceului „Unirea”, s-a așezat și, după ce a ascultat cu atenție expozeul maestrului, când i s-a lansat publicului invitația de a adresa întrebări, a fost primul, dacă nu singurul, care a pus o neașteptată (pentru noi ceilalți) întrebare: În opinia lui, nu e deloc întâmplător faptul că toate titlurile romanelor lui Buzura se-ncheie într-un cuvânt grafiat cu doi i. Ar putea prozatorul să ne destăinuie motivul... Autorul „Orgoliilor” și al „Vocilor nopții” (roman de mare succes pe-atunci) a părut surprins de întrebare, a mimat amuzamentul și a ocolit cu diplomație răspunsul așteptat, spre marea nemulțumire a lui Paul, manifestată printr-un mormăit în public și mărturisită deschis, ulterior, prietenilor. Nuanțele, domnilor, nuanțele..., în spatele amănuntelor se află esența mesajului, ne spunea Paul, convins că l-a incomodat pe Buzura cu întrebarea lui nevinovată și, doar pentru public, amuzantă.