Pe la începutul anilor '90, prietenii lui Paul şi directoarea Şcolii Generale 13 au propus Ministerului Învăţământului ca şcoala în care Paul educase atâtea generaţii de elevi cât i-a permis soarta "nemiloasă" (eufemism dureros!) să primească numele său. I.S.J. şi-a dat, la rândul său, acordul şi cererea, împreună cu altele de aceeaşi natură, a fost înaintată spre aprobare iar aceasta a şi venit.
Vreme de trei, patru ani şcoala chiar s-a numit "Paul Grigore", aşa cum altele (destule numai în judeţul nostru!!) îşi poartă (cu mândrie!!) numele căpătate atunci pînă în zilele noastre. Cu sprijinul părinţilor foştilor elevi s-a făcut şi o nouă firmă, conform noii denumiri. Elevii încă ştiau cine este cel ce dă numele şcolii lor - le fusese dascăl! - şi se mândreau că, datorită personalităţii acestuia, şcoala se singularizează între cele din oraş, din judeţ... Noi, ceilalţi, vedeam în gest o reparaţie morală...
Numai că, după o vreme, în mod misterios, neştiut şi pe tăcute, a venit un ordin (de unde?!...) şi şcoala a revenit la denumirea anterioară, s-a dat placa jos, a fost remontată cealaltă... Copiii şi profesorii, vrând, nevrând, s-au reobişnuit cu nou-vechiul nume... Nimeni n-a dat vreo explicaţie clară, onestă, logică. Nici protestele n-au avut spor, pur şi simplu s-a acţionat după principiul "ordinul se execută, nu se discută!"
Poate cineva ar putea să-mi ofere vreo desluşire..., cea referitoare la încercarea de a stăvili apariţia a tot felul de titulaturi... dubioase pentru şcolile din draga noastră zonă geografică.., oferită unor naivi ca mine şi ca alţii, nu se susţine! Celelalte nume au rămas, "Paul Grigore" - nu!
Păcat.
RăspundețiȘtergere